Eva

Ieri a fost ziua Evei. S-a cerut la mine în braţe, am luat-o şi educatoarea a crezut că e fetiţa mea :) Ar fi putut fi...dar e foarte bine aşa! La mulţi ani şi celor 2 anişori să li se adauge mulţi înainte!

Când am intrat prima dată în gradiniţă, mi-au dat lacrimile. Am mai avut acelaşi sentiment când mi-a trimis Daciana din Franţa sarafanul, bluziţa şi şosetuţele cu pisici, pe vremea când Ania era încă în lumea intrauterină...Cred că ambele momente reprezintă conştientizarea unor certitudini: Da, o să se nască! şi Da, Ania va merge din toamnă la gradiniţă!

Mă bucur că o să fie amândouă în aceeaşi grupă, că n-am resentimente, nostalgii, regrete. Copiii îşi aleg părinţii, nu invers. Fetiţa mea şi fetiţa lui vor mânca la aceeaşi masă, chiar dacă noi n-am reusit asta.