Să cred

Îmi vin tot felul de idei. Să mă tund. Să mai scriu o carte. Să aranjez vasele din cutii în dulapurile noi. Să citesc un roman cavaleresc. Sau mai multe. Să mă bronzez. Să sar iar coarda. Să-mi planific ziua. Să mai cred.

Despre cuvinte s-a scris prea mult. Se ştie că sunt uşoare uneori şi adevărate arme de ucis încrederea de cele mai multe ori. Le spui uşor şi nu te mai interesează soarta lor, efectele, nimic. Apoi găseşti o scuză şi, te cred, meriţi să fii iertat.

Tot ce îmi ceri e să rezist. Uită-te la mine: lucrez din plin la asta. Sunt aproape imposibil de clintit, mă pietrific imediat: toată seva îţi aparţine! Rezist. Ce naiba să fac? Aşa cred.

Caut ceva în Complex…Am impresia că ce e acolo se potriveşte acum oricui. Aşa cred.


Cu dioptrii

Ciclopic blestem să porţi de-atunci cu tine
amintiri neavute, trăiri sihastre, furii neptuniene
şi un singur punct de vedere, destul de îndepărtat.
Ochiul răpus încă te bântuie,
nesătul îşi ia vamă din nopţile tale şi aşa înguste,
până o să le-nghită cu totul, de tot, pentru tot.
Cu trei ochi e greu să nu mă ai în vedere.

Până la ziua regăsirii mai e mereu o zi.