În continuarea discuţiilor de astăzi cu dragii de elevi care mai şi citesc ceva, am pus mâna pe cartea lui Mill şi am căutat pasaje despre cantitatea şi calitatea plăcerilor. E clar că filosofii utilitarişti au recunoscut superioritatea plăcerilor spiritului asupra celor ale corpului. Aceasta constă, în principal, în durata, certitudinea, intensitatea etc. mai mare a primelor, adică mai degrabă în avantajele pe care le procură decât în natura lor intrinsecă… Astfel principiul utilităţii susţine faptul că unele feluri de plăceri sunt mai dezirabile şi mai valoroase decât altele.
Ar fi şi absurd să se presupună că aprecierea plăcerilor depinde doar de cantitate, în timp ce în aprecierea tuturor celorlalte lucruri pe lângă cantitate se ia în considerare şi calitatea…
Puţine fiinţe umane ar accepta să fie transformate în animale inferioare în schimbul promisiunii că se vor înfrupta pe deplin din plăceri animale; nici o persoană instruită să fie un ignorant, nici o persoană sensibilă şi morală să fie egoistă şi josnică, chiar dacă ar fi convins că idiotul, ignorantul şi ticălosul ar fi mai mulţumiţi cu viaţa lor decât este ea însăşi cu propria-i viaţă. Ele nu ar renunţa la ceea ce posedă în plus nici pentru cea mai completă satisfacere a tuturor dorinţelor pe care le au în comun cu idiotul, ignorantul ori ticălosul. Dacă s-ar gândi să o facă, acest lucru s-ar întâmpla doar în cazurile de extremă nefericire când, pentru a scăpa de ea, ele ar vrea să-şi schimbe viaţa cu aproape oricare alta, oricât de indezirabilă ar părea aceasta în propriii lor ochi…
Este mai bine să fii o fiinţă umană nemulţumită decât un porc mulţumit; mai bine să fii Socrate nemulţumit decât un idiot mulţumit. Iar dacă idiotul sau porcul au o opinie diferită, aceasta este pentru că ei cunosc doar o faţetă a problemei; ceilalţi cunosc, dimpotrivă, ambele faţete. (J. St. Mill, Utilitarismul, II).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu