De ziua ta...

…aş fi vrut să ne revedem, că au trecut destul de mulţi ani de când ne înţelegeam din priviri;
…m-aş fi urcat în maşină şi aş fi venit 200 de km într-un timp ce înghiţea timpuri;
…aş fi stat lângă studenţia noastră o noapte întreagă de poker şi fum de ţigară;
…i-aş fi mulţumit mamei tale încă o dată pentru tot ce ne punea în farfurie;
…aş fi pescuit a doua oară în viaţă fix în acelaşi Someş;
…m-aş fi mirat de vremea când unii ştiau să plece şi să se întoarcă din armată;
…ti-aş mulţumi că n-ai mimat prietenii.

DAR nu vin, o să stau acasă şi o să scriu. Azi despre tine, despre timpul trecut, despre prieteni vechi…

Woody Allen se întreba dacă amintirea este ceva ce posedăm sau ceva ce-am pierdut. Eu ştiu doar că tu şi Călin sunteţi „ Clujul meu”, întreg în amintire şi împărţit în prezent între Baia-Mare şi Sighişoara. Va veni ea şi ziua aceea, când copiii noştri vor râde împreună (cine ştie, poate în timp ce noi revedem un
Woody Allen!). Până atunci, distracţie faină sâmbătă şi

LA MULŢI ANI, SERGIU! Oriunde m-aş afla…