Mi-am amintit azi titlul poeziei lui Nichita Stănescu: Înapoierea cheii. Da, incipitul e identic cu finalul şi..."sună" aşa:
Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.
Preocupată fiind de planuri şi repere, n-am mai dat un răspuns cu care eram datoare...până acum. Eu aş fi insistat pe subiectul DOR şi pe adverbul MAI, dacă aş fi primit tema aceea :)
În rest, până la vacanţă: 4 note+teza. Apoi ne luăm rămas bun, pe îndelete şi în registre diferite... Mâine, alte planuri!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Prea aproape
În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ...
-
Parcă ar trebui să-ţi zic ceva. Cumva de final. Cumva de început. Ceva de examene. Ceva de momente importante pentru tine. Ceva de momente i...
-
Astăzi a fost ziua în care amândoi am înţeles că Timpul nostru e nesfârşit. Şi de ce oare am simţit, mai mult ca niciodată, cum dragostea ta...
-
Aşadar: PRIMA EXCURSIE CU IX H! Multe ar fi de zis/scris…”Multe am văzut şi n-am văzut puţine! Dar, din multe minuni câte există, niciuna nu...
Nicio generatie nu "scapă" fara surprize finale de la dvs? Imi amintesc cat am fost noi de marcati...eram pe spate toti...sper ca mai aveti tricoul!!! mi-i dor sa nu-mi mai fie dor :*
RăspundețiȘtergereOOOOO..recunosc clasa(după tricou!), dar persoana...ştiu numai cine chiar nu poate fi:):(
RăspundețiȘtergereDacă am scris o piesă de teatru pentru voi, cu siguranţă am fost şi eu marcată...Dar nu eraţi pe spate, ci pe faţă (cel puţin pe tricoul meu!:)
Nu ştiu în ce măsură surprizele astea mai au efect, dar de făcut le fac, aşa, pentru cei care pot înţelege şi pentrumine, să fiu împăcată. Iar clasa a IX-a îmi sunt alături, dornici să iasă ceva bun. Cam cum eraţi voi în Genaia...
Dorul apare când păşeşti în Valea Plângerii, Făt-Frumos! :) Hai acasă, că împlinim 100 de ani! :*
Peste 2 ani :))Ca-n piesa aia de teatru...
RăspundețiȘtergereok. Să stii ca acum avem tricouri noi;)
RăspundețiȘtergerecool
RăspundețiȘtergere