Ocupată

Mă etichetează cineva azi drept ocupată.Acum, nu ştiu în ce măsură se poate spune despre cineva că nu este ocupat, de lipsa timpului se plânge cam toată lumea. Ideea este să ai un program, sa fii cât de cât organizat...(n-o să încep să expun aici tot ce ştiu despre managementul timpului, că aş schimba logica cadranelor!)Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu încerc să fac tot ce trebuie să fac, cât mai bine posibil. Ce altora le pare o prioritate, pentru mine s-ar putea să fie doar ieşire din ritm care, din experienţă zic, nu duce nicăieri.


S-ar putea ca viaţa mea să fie plină. Chiar nu-mi lipseşte nimic: nici măcar telefonul, pe care îl mai uit din când în când acasă, preocupată să iau tot ce trebuie pentru grădi. Uneori, la cât dorm într-o noapte, mă bucur că-mi amintesc ce zi/săptâmână/lună e...Tot ce nu uit ţine de copil:restul sunt detalii, au ajuns să fie detalii.


Rare sunt situaţiile în care mă dezocup: de obicei când vreau să mă folosesc de cei ce vor să se folosească de mine. Pentru asta, îmi pun masca naivităţii şi mă prefac că nu ştiu ce mi se întâmplă, în aşa fel încât să pară că fac nişte compromisuri inadmisibile...Şi, vai, ce de riscuri!


Nu sunt o persoană foarte ocupată şi am o viaţă simplă şi mult mai liniştită decât se crede pe blog. Nu mă deranjaţi, nu mă aşteptaţi lângă bloc şi nici în faţa şcolii! Poate doar dacă hotărâm împreună asta!