Am plecat fără să zic nimic, aşa cum nu fac de obicei. Chiar în prima zi de vacanţă ne-am urcat în maşină şi am gonit spre meleaguri ungureşti să ne bucurăm de Spa…Şi de somn. Şi de libertate. A fost aproape ca acum 4 ani, nu? Poate, în plus, trezitul la 6 ;)
Până să plecăm la munte am mai poposit o zi în oraş. În mod normal, despre asta ar trebui să scriu, dar încă nu sunt în stare, pentru că dezvăluirile tale m-au cam tulburat. Astea şi reflexivitatea, vai, îmi era dor să-mi aud ecoul! :*
Încerc să reintru în ritm. Promit. Până atunci mulţumesc celor care şi-au amintit de onomasticile mele sau măcar de una, de mesajele de sărbători (pe care, recunosc, eu le-am săltat anul acesta). Nu pot să nu mă gândesc şi la cei care s-au abţinut să scrie şi să le spun că ştiu că s-au gândit la mine şi, până la urmă, nu asta e ideea? ;)Ştiu şi eu ce înseamnă să te abţii :D
marți, 26 aprilie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Prea aproape
În după-amiaza aceea am râs împreună. O dată, la intersecția de lângă școală, un șofer sau un pieton nu știa ce să facă, iar deruta ...
-
În ultimul timp, m-am tot gândit la tine. Nu ştiu ce faci, bănuiesc că ţi-e bine acolo unde eşti, oricum mai bine ca oriunde altundeva şi şt...
-
Mi-am propus de multe ori să scriu despre bac. Despre subiecte şi pregătire. Despre soluţii. Despre ce-aş face eu dacă...ar trebui să dau an...
Nu stiu de unde siguranta asta...
RăspundețiȘtergereCum de unde? Să nu uităm cum a apărut blogul acesta...
RăspundețiȘtergereChiar asa, cum a aparut? Are o poveste mai deosebita?
RăspundețiȘtergereRaspunsul e in postarile initiale.
RăspundețiȘtergere