Cerc primitor

Azi am terminat, într-un fel, cu artele poetice interbelice. Fără pretenţii, e adevărat, (chiar fără legătură, dacă mă gândesc bine!) voi posta de azi înainte "cercuri" din Singularia tantum, inclus, desigur, în Complexul Penelopa, aşa, după bunul plac şi stare din zilele ce-o să vină.

În seara asta mă bucur de moş, de reîntâlnirea într-un nou proiect (venim, Braşov!!!) cu cel mai bun coleg din lume (chiar dacă-i din colegiul vecin) şi aleg Cercul primitor:

Toate punctele astea la distanţă egală

mă derutează pe mine, ca centru serios şi stabil.

Îmi întind braţe, desfăşor arce, stabilesc unghiuri

şi rămân fără niciun punct de vedere.

În fond, nu sunt nici eu decât un punct.

Înfig în mine umbrela iertării de azi înainte, de azi înapoi.