Nici mâinile noastre arse şi nici experimentele nereuşite nu ne-au oprit să mergem mai departe şi să intrăm în alte vârste, în care trebuie să te descurci cu orice, deci şi cu "ce-i în plus". Îţi mulţumesc că m-ai lăsat să fiu şi Nadia, şi Iancu Jianu, şi Angela Similea...Îţi mulţumesc că ai locuit în copilăria mea şi ai înţeles concretizarea ideii de vrăjitoare deodată cu mine!(Mătuşă-mea habar nu avea că noi asta credeam că e!)
Câteodată mă gândesc că am nevoie de tine pentru că mi-ar prinde bine un doctor aproape, însă, de cele mai multe ori, dau vina pe sistemul ăsta pentru faptul că mi-a dus prietenii departe (Bine, Franţa nu e la celălalt capăt de lume, dar totuşi...)
Astăzi mi-am amintit de legământul de la intrarea în Bulgaria şi de cele două jumătăţi de nasture! Şi ce puţini oameni ştiu să-ţi construiască amintiri! La mulţi ani şi o cafea virtuală, Daciana!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu