Aniversare de suflet

În seara asta, trebuia să fiu aici/acolo, în loc să tânjesc după concertul lui Smiley...Cu-o rochie roşie-n bagaje, cu nişte cărţi promise, cu mult aşteptata vizită la Manu în gând, într-un tren-nălucă, da, azi era firesc să fiu la Bucureşti.

Dar n-am plecat. Nu ştiu cum, nu ştiu de ce nu (mai) am chef să-mi expun fericirea nici la petreceri, nici în vreo altă vitrină. Prefer oricărei distracţii lumina oamenilor de lângă mine, din fiecare zi, din fiecare noapte...Toţi cei pe care i-aş fi luat cu mine sunt deja în mine, cu rezervări pe viaţă. Dacă la acest eveniment nu se pot face radiografii, atunci nimeni de-acolo n-ar putea afla de ce sunt cum sunt şi cărui timp calitativ mă supun...Aş fi mai bogată poate cu câteva zâmbete, dar tocmai mi le-a adus Ania când mi-a cerut azi "şi-o surioară (Roza) şi-un frăţior (Raul)".

Cum să pleci la drum, chiar spre Marea Dragoste, când ai de făcut încă doi copii direct cu "căciuli mov şi verzi"...?