Despre multe mi-am propus să scriu, însă timpul a înaintat şi-mi pare că, trecând peste unele evenimente, acestea au fie soarta insignifiantului, fie remanenţa miraculosului. Vom/voi vedea. Despre ieri va fi mâine, deocamdată ce a fost azi:
Încă o zi-probă. La clasa a VI-a, Arabela s-a prezentat cu volumul lui George Coşbuc, ca să lămurim problema cu "calul acela omorât din dragoste de propriul stăpân". Pricepe la 13 ani, dacă poţi, ce-i cu iubirea asta care nu se vinde, ce-nseamnă să nu mai fi întreg când stabileşti un preţ pentru celălalt şi, până la urmă, ce-nseamnă să te sinucizi ucigând...Sper că măcar o parte au înţeles, iar cealaltă s-a gândit la cai, aşa în general sau chiar la cei pe care îi călăresc la sfârşit de săptămână (că sunt câteva amazoane viteze şi pe-acolo!).În fine, nici de data asta nu am reuşit să trec de strofa a zecea la lectura model şi am lăsat-o pe Lina să continue, timp în care copilăria mea năvălea în sala aceea de clasă cu glasul mamei răzbind timpul şi celelalte dimensiuni: de fiecare dată când îmi recita El Zorab strângeam pumnii şi aproape că-mi ţineam respiraţia: speram din tot sufletul să găsească arabul acela, măcar o dată, o altă soluţie...Niciodată n-am putut citi cu voce tare până la capăt textul ăsta - nici azi n-am trecut proba.
Sunt lucruri despre care încă nu pot scrie. Sunt altele care devin din ce în ce mai importante, chiar esenţiale în existenţa mea. Dincolo de limite, îmi ţin fiinţa în sărbătoare.Şi da, eu vara nu dorm...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu