Cărări şi drumuri

Mâine pornesc iar la drum prin judeţele vecine, în vizite de monitorizare într-un proiect infernal...De fapt, am început săptămâna trecută uşor, uşor de tot, atât de uşor încât am avut vreme şi de-un Regal şi-o reîntâlnire cu G. Unele lucruri nu se schimbă...Nu-mi lipseşte Subaru, însă îmi lipseşte al naibii de mult colegul meu şi nu ştiu zău cum am putut să fiu aşa de norocoasă să pot lucra cu el 2 ani şi atât de nepăsătoare să-l las baltă când lucrurile începuseră să scârţâie. M-a iertat, din moment ce mi-a propus să lucrăm într-altul, dar uite - acum a plecat el.

Cred că a găsit drumuri mai bune de străbătut, chiar dacă nu în distanţe, şi nu pot decât să mă bucur pentru el. 2 zile de teren trec ele cumva, vara iaraşi şi poate de la toamnă se mai rezolvă din probleme. Îi mulţumesc pentru că a fost atât de înţelept încât să nu-şi pună mintea cu mine, că mi-a făcut poze, că a avut încredere în deciziile mele, că m-a lăudat când am depăşit BMW-uri, că a înţeles de ce închid ochii când văd vaci (de toate felurile), că m-a apărat de primari, că a găsit o piesă-motto pt drumurile şi cursurile noastre http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/nicola-honey-5, că nu mi-a zis nimic când am mers cu 30- 40 la oră până în Năsăud, în spatele unui autobuz, gândindu-mă la altceva şi câte şi mai câte n-ar fi... Pun şi nişte fotografii, una de pe undeva de pe Ilve, o poză rămasă celebră prin următorul schimb de replici:
Eu: - Am ieşit bine?
Atti: - Îi faină apa...


alta de la Regal, cred că făcută de G. şi una de la ziua Ofeliei, de acum 4 ani, când eram destul de gravidă.... 
(La mulţi ani cu tot dragul, Ofelia! Şi veşnică recunoştinţă pentru protecţie ;) ...)