Străzi

Vin doi domni de la gaz sa facă verificarea instalaţiei...moment important - eveniment pe scară, că nu-i totuna să descopere scurgeri sau să completăm  formulare.. Iar scriu.


Stau pe Lucian Blaga. Am locuit câţiva ani pe Ion Minulescu şi foaaaarte mulţi pe Andrei Mureşanu. Îmi găsesc în adrese evoluţia poeziei româneşti şi mă întreb unde mă mai pot muta de-aici :)


Am vizitat zilele trecute o grădiniţă de pe strada cu o casă ce mi-a fost acasă 3 ani de dragoste, vorba psihologului, adevărată. Mi-e dragă strada şi amintirea.


Fosta Viişoarei, actualul Bulevard al Independenţei, -  strada bunicilor. Cu poartă lângă poartă, vişinie şi verde (acum parcă stridente amândouă), în spatele staţiei de autobuz de vis-a-vis de Baby Blue, casele îmi aduc, firesc, aminte de copilărie, de trandafiri şi vişini.


Dacă se hotărau părinţii mei să scape de mine, găseam în Piaţa Morii cazare permanentă cu mamă cu tot. Asta pentru că e acolo un suflet geamăn alături, mereu alături.


Gene 4 e pe Florilor. Acolo stă şi draga de soacră-mea şi mă gândeam vineri, în timp ce ne beam cafeaua împreună, câţi prieteni am în continuare în blocul Lamă. Şi aştept să vină Dan în ţară, să jucăm un baschet acolo, pentru că, într-un fel, noi tot într-o bancă am rămas. Desigur, dacă celălalt Dan găseşte vreo poză din liceu, tot pe Florilor se va întâmpla.


Mă gândesc la învăţătoare şi la concertele de Crăciun ale Appassionatei. De fiecare dată, ajungeam, părinţi şi copii, într-un apartament de pe Rodnei, de unde nu ne mai dădeam duşi. Acum nu l-aş mai găsi, însă încă îi simt mirosul de mere, de scorţişoară şi de copilărie.


Pentru mine, Ispirescu e cartierul-stradă. Prima dragoste, prima gaşcă, locul de întâlnire, vara-vară, iarna-iarnă, multă siguranţă...Şi noaptea aceea-dimineaţa, dinainte de plecarea la mare, din pricina căreia era să rămânem acasă.


Plopilor şi Dire Straits....


Cerbului, prospăt asfaltată, şi lecţia de dat pe role...


Crinilor şi ciorba de cartofi...


Şi câte altele! Oraşul meu se construieşte, se reconstruieşte, "ca o strângere de ape". Central, rămâne Bulevardul Republicii, cu şcoala noastră, cu viaţa noastră, cu partea din cer ce ne-a fost dat să o privim împreună.