Rusoaice

Astăzi am avut parte de o surpriză: Rusoaica s-a întors în biblioteca mea, exact în aceeaşi ediţie ca şi cea împrumutată cândva numaiştiucui.

A ieşit dintr-o geantă de student, întors în şcoală să-şi viziteze foştii profesori, colegii mai mici etc. Mi-a adus şi  mie cartea (din partea cuiva -hahaha), dar am avut parte şi de om (aşa, să văd dacă-i OM) şi l-am dus cu mine la clasa a XII-a H (iar hahaha!), să vadă cam ce înseamnă să rescrii un eseu pornind de la un text barbian. Deci imitaţie, imitaţia imitaţiei, un pic de Platon şi tot mai multe nedumeriri. Nu mi-a ieşit, dar m-am bucurat de idee. Şi de Om, dacă tot l-am cunoscut. :D

Adevărul e că am avut un an didactic nu prea reuşit. Un pic de sclipire din partea elevilor la tema cu alfabetul personal, reacţii medii la ideea de jurnal al clasei, îngrămădeală la grupa actorilor, în proiectul pe inteligente multiple...cam atât, la ore. Punctele bune la proiectul Erasmus+(Alexandra, Andreea, Mirunele, Miriam, Vlad, Alex, Tudor, Iulia) şi la Cititorul Anului, Ca-meli-a! să zicem că ar salva un pic, dar NU-ul rămâne ca o umbră, cel puţin deocamdată.

Mă întreabă lumea ce mai e pe la şcoală şi nu prea ştiu ce să zic. Răspund CUM, nu CE şi cine mă ştie ştie că nu prea pun etichete. E altfel, e repede, e plictisitor, e linişte, e derută...Nu e bine.

DAR:

Mai circulă cărţi şi mai apar Oameni.

Mai sunt răspunsuri fără întrebări şi întrebări cu mai multe răspunsuri.

Mai vorbesc despre poezie ca despre un dans.

Mai promovez autori şi autoare vii.

Mai simulez nedumerirea.

Mai dau teste "cu toate deschise".

Mai aştept dimineaţa.

PENTRU CĂ, într-o zi, mă trezesc cu o mare bucurie pe capul meu, aşa, din senin, şi zău că merită să mă ocup în continuare de creat amintiri şi de aşteptat, chiar alături de Ragaiac, fiinţe de hârtie ca aliat.