Ţara lui Andrei

A fost o săptămână grea, trebuie să recunosc că nu-mi amintesc un început de an şcolar atât de plin de tot felul de lucruri deştepte din punct de vedere teoretic, dar inutile, dacă ne gândim la felul în care se vor pune în practică. Fiecare face doar ceea ce poate (aşa a fost mereu), nu cred că are rost să ne plângem...până la urmă şcoala suntem noi ;) Rămâne să văd ce proiect are Hara, că nu am înţeles exact ce vrea Flavius de la elevii noştri care lucrează la revista şcolii...

...însă am înţele exact că numărul de voturi pentru proiectul iniţiat de bibliotecară şi asociaţia părinţilor e incredibil de mic (asta după ce s-au făcut fluturaşi, s-a umblat din clasă în clasă şi s-a publicat şi pe site-ul şcolii!)

Oare e aşa mare lucru să acorzi un vot? Sau e şi ăsta un lucru care nu prea ţine de noi...

www.cnlr.ro/

Luare-aminte

Am răsfoit azi Complexul Penelopa şi am fost chiar detaşată în timpul relecturii, ceea ce mi se pare firesc. Până la urmă, am hotărât să mai pun un text aici (şi sper că e altul, că nu îmi mai aduc aminte postări mai vechi!), unul despre răbdare, atenţie şi speranţă, asta ca să nu zic autosugestie sau, mai grav, iluzie.

Până la urmă

Îţi privesc cu luare-aminte picioarele,

până la urmă o să descopăr cicatricea dintâi,

pentru că vreau cu încăpăţânare să fii tu acela aşteptat.

Îţi voi spăla cu luare-aminte picioarele

şi mâinile mele vor simţi cicatricea dintâi.

Până la urmă, dacă nu o voi găsi,

voi face să apară una, pentru siguranţă.

Până la urmă, cu luare-aminte.

Mai

Iar despre şcoală, asta ca să ordonez cumva ceea ce îmi tot propun să scriu, înainte să-mi motroşesc planificările astea anuale, semestriale şi desigur „pe unităţi”…

Cu ce să încep? În prima zi am ajuns cam când se cânta imnul (al României, că se putea şi mai rău, să lăcrimez iar pe cel al şcolii :P) Asta după ture în căutarea parcării minimale şi toţi cei care au cărat flori printre blocuri înţeleg foarte bine asta. Mi-a fost dor de clasa mea, dar nu mi-am făcut discurs cu mesaje subsidiare, ca să nu cădem de la început pe panta melancoliei, că şi aşa am făcut la ore de dirigenţie pe scenă şi mai ales în spatele ei, pe scara aia lungă de la demisol cărată cărată că-ra-tă de a început lemnul ăla să înmugurească în Marea Împărăţie a Educaţiei :) Mi-a fost dor, na, am zis!

Super tare clasa a IX-a, chiar peste aşteptări, şi cred că va fi ok cu ei, în momentul în care scapă de stresul începuturilor şi îi fac să nu spună ce nu cred, dar mai ales să asculte, nu să audă. Sunt gata pozaţi, numai că nu am descărcat încă, dar vor mai fi ocazii, aşa că stau şi ei acum pe mess în aşteptare.

Hai şi despre absolvenţi! Surprinzător, poate, plusuri pentru C şi un minus mare pentru D (nu pentru tot, dar ce să fac, nu pot judeca absenţa!). Am primit iar cadouri frumoase, simbolice, care mi-au bucurat ziua, m-au făcut să reconsider câteva lucruri şi să-mi fac mea culpa. Şi mi-am amintit când şi-au amintit („ai fost ţigancă şi eu perete” etc.) Şi ce bine că intuiţia nu m-a trădat, că de asta eram mai derutată. Da, Ana. Da, Andrei. Da, Ale.

Scuuuuuuuuuuuuuuuze, 12 B. Că am scris prea puţine nume în postarea trecută. Că trebuia să scriu cel puţin încă 10, dacă nu ale tuturor. Era prea frumos să mai cred că e şi Cici acolo, şi Andreea, şi Valentina, şi Horaţiu şi…ce bine mi-a părut azi!!! Şi ce repede a trecut. Şi din chestionar:

1. Ce întrebare aţi aşteptat să fie prima întrebare? – aproape toţi au crezut că îi întreb dacă le place româna sau ceva de bac.
2. Cel mai mult îi enervează plictiseala şi foamea.
3. Stiluri de învăţare – predominant vizual
4. Carte preferată: multe titluri, am reţinut câteva, am râs la „3 purceluşi”
5. Din aproape toate definiţiile date poeziei reiese faptul că e o chestie siropoasă şi utilă visătorilor. Asta trebuie schimbat!
6. Dirigul e un model. Clar.
7. O întrebare pt mine: Consideraţi hip-hop-ul necomercial forma cea mai avansată de poezie? Răspuns: nu.

Cam asta deocamdată. Zile grele astea, deşi am acceptat de mult că aşa va fi. Şi, oricât ai zâmbi, maşina aia parcată sub stele, între cer şi lacul îngheţat, aştepta mai mult decât Anul Nou. Şi eu nu ştiam şi am aflat. Aşa-mi trebuie acum! www.trilulilu.ro/dienuta74/3004614c4b9e44

Mulţumesc

Ce clasă frumoasă, ce clasă frumoasă! - ar fi cântat Micul Prinţ, dacă ar fi aterizat azi la şcoală să vadă cum s-a mobilizat X H-ul la "strigarea" de ieri şi cum mai-mai au umplut băncile noi în care vor locui de luni încolo, să sperăm că o mare parte din nr de ore prevăzut. Incredibil ! Aveam nevoie de 2-3 să ducă nişte manuale şi au veniiiiiiiiiiiiiiit şi au tot venit! (Directorul s-a speriat că nu ştiu când începe şcoala....cred). Mulţumesc.

Şi iar începe şcoala şi un gol mare se face în locul celor care au terminat azi vară! Mai trecem, mai trecem, normal că mai venim! spun toţi, dar ştim că nu va fi aşa, pentru că va fi exact aşa cum trebuie să fie. Important e să spui când trebuie ce trebuie şi când simţi ce simţi. Şi să te desparţi, dacă ai de cine. Mulţumesc celor care au înţeles asta.

Cucta a ajuns, în variantă electronică, aici: www.scribd.com/doc/63914426/. Culmea, "la schimb" cu Jurnalul filosofic al lui Noica. Să mai zici că destinul nu lucrează. Mă simt ciudat, ca într-un club în care am intrat fără drept, dar unde mă pot bucura de toate drepturile. Mulţumesc, A.!

Am mai fost la ei şi am scris pe tablă (Mare lucru, vor spune cei ce ştiu în ce hal scriu!). Am vorbit de Blaga şi de muzică. De două ori, iar a treia oară voi intra de 3 ori pe săptămână. Pentru Roxana, pentru Cipri, pentru toţi cei care m-au convins că merită vizitaţi mai des, voi saluta anul acesta doua clase a XII-a. Mulţumesc celor care mi-au încredinţat şi 12B!.

Urmări

După cum deja m-am obişnuit, primesc comentarii la postări mai ales neoficial, ascunse de ochii lumii. Pentru că textul DE AIA l-am etichetat ca fiind ficţiune, mesajul a fost mai ascuns decât de obicei, dar poate că elementele pe care le-am folosit se băteau simţitor de biografia unora. Aşadar, au apărut 3 destinatari clar conturaţi (în propriii ochi), care au spus aşa:

1. Claudiu: Lasă borcanele şi răspunde!
2. G. : Eu nu am fugit!
3. D. : ................ (adică nimic, dar a continuat să sune şi noaptea trecută de 5 ori, aşa, ca să mă lămuresc şi eu cam ce efect are scrisul meu pentru viaţa lui! :D )

P.S. Eu m-am jucat cu nişte cuvinte şi nu m-am gândit decât că, mie personal, îmi place mai mult de mine ziua decât noaptea. În plus, G. nu a fugit.

De aia

traversez nopţi lungi de somn infipt în borcane cu cenuşă

10 apeluri pierdute mă lasă la fel de caldă precum m-au găsit

nu, nu răspund noaptea, am şi eu un timp favorabil

şi foarte probabil.

uneori urletul tău lasă în mine inceputuri

vai, o zi liberă, u-na, u-na!

totusi te-am clasat şi pe tine destul de repede

în arhiva cu pereţi de ceară (nu miroşi a nimic).

nu pot face nimic să nu se răsucească unii

de-i apucă iubirea simultan cu fuga

şi după 9 sau 5 sau nişte ani se întorc să zică

ce păcat, ce păcat!

noaptea dorm cu nişte borcane goale

pregătite să primească cenuşă

de aia nu răspund la telefon.