D.G.

Pentru toţi cei care au ales să rămână vineri (jumătate+1+1), tot respectul meu!

Pentru Cristi, câteva replici din carte, ca recompensă că, după 8 ani, a fost cu adevărat prezent la o oră fără catalog… şi cu Leopoldina Bălănuţă!:) Şi pentru că face teme opţionale şi neoficiale ( de tip hidden curriculum!)


A defini înseamnă a limita.

Îmi plac bărbaţii cu viitor şi femeile cu trecut.

Bărbaţii se însoară pentru că sunt obosiţi, femeile pentru că sunt curioase şi ambii sunt dezamăgiţi.

Proştii şi urâţii se bucură de toate pe lumea asta. Stau relaxaţi şi cască gura la spectacol. Dacă nu cunosc sensul victoriei, sunt scutiţi cel puţin de cunoaşterea înfrângerii. Trăiesc aşa cum ar trebui cu toţii să trăim – neperturbaţi, indiferenţi şi fără nelinişti. Nu-i ruinează pe alţii, dar nici ei nu sunt ruinaţi de alţii.

Întotdeauna poţi fi atent cu cei de care nu îţi pasă.

Scopul vieţii e dezvoltarea sinelui.

În afacerile sale cu oamenii, destinul nu lichidează niciodată conturile.

Valoarea unei idei nu are nimic de-a face cu sinceritatea celui care o exprimă.

Îmi plac oamenii mai mult decât principiile şi nimic pe lume nu-mi place mai mult decât oamenii fără principii.

Oamenii sunt foarte fericiţi să dăruiască lucrurile de care ei înşişi au cea mai mare trebuinţă. Asta e ceea ce eu numesc prăpastia generozităţii.

Când o femeie se mărită din nou, o face pentru ca şi-a detestat primul bărbat. Când un bărbat se recăsătoreşte, o face pentru că şi-a adorat prima soţie. Femeile îşi încearcă norocul; bărbaţii şi-l riscă.

Singura cale pentru a scăpa de tentaţie este să-i cedăm.

Nesinceritatea e doar o metodă prin care ne putem dubla personalitatea.

Frumuseţea este o formă a geniului, dar este superioară geniului pentru că nu cere să fie explicată.

Voi, femeile, iubiţi cu urechile, noi, bărbaţii, iubim cu ochii, dacă iubim vreodată.

Nimeni nu e în stare să suporte pe cineva înzestrat cu aceleaşi defecte ca şi el însuşi.

Ţie îţi place toată lumea; ceea ce e totuna cu a spune că toţi oamenii te lasă indiferent.

Lucrurile de care eşti foarte sigur nu sunt niciodată adevărate.

Gândirea şi limbajul sunt pentru artist instrumentele artei sale. Viciul şi virtutea sunt pentru artist materialele artei.

Pot să rezist forţei brute, dar raţionamentul brut este de nesuportat; te loveşte mai jos de intelect.

Fidelii cunosc latura trivială a iubirii; numai infidelii cunosc tragediile iubirii.


În zilele noastre o inimă distrusă se lasă tipărită în mai multe ediţii.

Ce rămâne

Acolo pe pietre sau pe oasele acelea, căci nu distingeam prea bine ce erau, am văzut doi şerpi încolăciţi. Poate făceau dragoste sau poate se luptau. Să va spun drept, nu ştiu cum fac şerpii dragoste. Deodată, am văzut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insulă şi chiar peste şerpii încolăciţi. Era un vultur care a înhăţat unul din şerpi şi s-a ridicat cu el în văzduh. Dacă nu am visat si asta!
Aşadar, vulturul le-a întrerupt şerpilor dragostea sau lupta. Eu i-am văzut înlănţuiţi ,nu mă pricep să spun ce anume a fost. Dar, poate că între dragoste şi luptă nu e nici o deosebire. Dragostea e lupta între doua suflete şi între două trupuri în care nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins. Şi, oricum, pentru unul din şerpi nu mai avea importanţă diferenţa dintre dragoste şi luptă. Pentru el, totul se sfârşise. Nu va mai face nici dragoste, nici nu se va mai lupta cu nimeni. Moartea pune punct şi iubirilor şi luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit şi cu cât a luptat. Mai are timp, poate, să regrete că n-a iubit şi că n-a luptat destul sau că a trăit ca un şarpe singur, care nu şi-a găsit alt şarpe cu care să se iubească sau sa se lupte. Celalalt şarpe rămăsese să facă dragoste sau sa se lupte cu alţi şerpi. El rămânea, cum s-ar zice, pe peronul lui. Mai putea sa ia totul de la început. Alte iubiri sau alte lupte.

Octavian Paler

Artefact

Închei azi discuţia despre D., privit atât ca imagine (personaj), cât şi ca model (persoană). Artefact sau nu, a reuşit să ridice nişte probleme, cel puţin celor preocupaţi de raportul realitate-ficţiune, de multe ori subunitar, dar cel puţin câteodată supraunitar (da, viaţa bate filmul, viaţa bate…blogul!)

Orice jurnal, fie el şi virtual, transformă persoana în personaj. Nu ai cum să scrii despre tine, ca persoana, pentru că, de fiecare dată, te recreezi, în funcţie de intenţie, de stare, de circumstanţe. Spunea Noica, despre femei, că ele nu pot fi narcisiste, pentru că, de fiecare dată când se oglindesc, se văd cu ochii altcuiva. Suntem, aşadar, aici, fiinţe de pixeli, parafrazându-l pe Roland Barthes şi lăsând hârtia în starea ei de celuloză ;) Dar suntem „sfârtecaţi” de noi înşine, de ceilalţi, de nopţi nedormite, de socotit şi numărat, de planuri şi, vai, de aşteptări mici, mari, depăşite, atinse, amânate, supradimensionate, mimate, vânate, axate ş.a.

„ Ce-mi lipseşte?” mă întreba cineva, pe vremea când mai aştepta răspunsuri. Poate era mai câştigat să se uite în trecut sau în sertar, ca să citească asta:

http://uzinaduzina.net/temp/bucatici/bucaticalipsa.htm

sau asta:


http://uzinaduzina.net/temp/bucatici/mareleo.htm

D.

Deşi, iniţial, vroiam să mai amân puţin să scriu despre D., o să punctez nişte lucruri, pentru cei foarte curioşi şi nerăbdători. Da, şi cele…

Nu cred că e edificator numele unei persoane, ci motivul pentru care ea reuşeşte să atragă atenţia. Aşa că, dacă ar fi să dau un răspuns la întrebarea: „ Şi ce are D. acesta aşa de special?”, el ar presupune îndemnul la…a citi, deci la efort. Cine e dispus să încerce să găsească legătura dintre: Dorian Gray (cu portret cu tot!), Dan Deleanu (desigur, după despărţirea de Medeleni) şi, să zicem Pietro Gralla /Cellino din Act veneţian? D. este un punct de întâlnire. De aia îmi place, nu că-i „Artă pură”, vorba lui Roppo :P

Dacă e clar acum de unde e D. şi chiar G., rămâne discuţia deschisă, în aşteptarea unei schiţe de portret al lui D., aşa cum reiese din postările mele, pe care mi-a promis-o cineva care merita un premiu anul trecut, dar… (până şi eu sunt curioasă cum arată D-ul oglindit! :)

Până aseară am crezut că D. e sigur pe el. De fapt, era sigur pe mine…

http://www.youtube.com/watch?v=WNmbq2DQRuQ&feature=channel

P.S. Completez postarea cu ce am primit acum de la gonzales, care a analizat imginea lui D. în textele scrise de mine. Îi mulţumesc, pentru că şi-a întrerupt "vacanţa" şi preocupările ştiinţifice!


D.- PORTRET

• Fictiv, dar real câteodată
• Se mulţumeşte cu puţin
• O combinaţie
• Partener, tot timpul acolo, gata sa fie scos dintr-o amintire si „folosit”
• Reverberaţii adunate
• Îi pasă
• Bun la multe
• Uşor de modelat după starea de spirit
• Generalizare a mai multor bărbaţi
• Parcă e format din părticele luate de ici şi de colo şi puse la un loc
• Aventură
• Imbold
• Magic
• Confident, mai mult sau mai puţin secret
• Acum parte din tine

Ioana

Da, ştiu, azi e mare sărbătoare, dar eu tot la cea de mâine mă gândesc pentru că am tot amânat să scriu despre Ioana şi, de câteva zile,ordonez amintiri.

A fost odată, cred că nu ca niciodată, o clasă de germană. Maaaare. 30 şi. Nici nu mai ştiu. Ştiu doar că am petrecut împreună nişte ani, 7, în care le-am fost profă de română în generală şi 2 dirigintă, (nu 4, că n-am făcut frumos în faţa Augustei! :D ) în liceu...

Ioana este in Germania, termină masteratul, şi încă mai trimite felicitări virtuale de ziua mea, de sărbători şi, culmea,după mulţi ani, o lecţie a mea despre scris a ajuns, datorită ei, pe youtube.

Ioana m-a învăţat:

- să mă dau pe role
- să fac excursii K-lumea
- să-mi placă muzica ei
- să n-am nimic cu pantalonii largi cu fundul la genunchi (ei, vremuri fără uniformă!)
- să înţeleg ce-i în mintea unor colegi de-ai ei (mai ales băieţi, mai ales din ultima bancă, mai ales când ei vorbeau ca să-şi câştige atenţia)
- lucruri noi despre prietenie...


Asociez mereu H-ul de atunci cu figura Ioanei, Yo sau "şefa", cum îi spuneam. Ei rămân clasa care a redactat o scrisoare conducerii şcolii pentru a transforma o profă de română într-o dirigă. Ioana este, pentru mine, un exemplu de voinţă, de tărie de caracter, de forţă de persuasiune... Până la urmă, de elev care nu uită de unde a plecat şi cine l-a însoţit de-a lungul drumului, una, două..., 7+ 1 călătorii. A plătit bilet, a mai mers şi cu naşul, dar a ajuns întotdeauna unde a dorit.

De pe un peron de 100 de ani scriu " pe un plic mare":


Mulţumesc, Ioana! La mulţi ani!

Altă matematică

Mâine începe şcoala. Noi am fost şi astăzi şi între Crăciun şi Revelion şi ne-am distrat cu româna...M-am tot gândit la ce remarcase Daniela referitor la apologia cărţii care deschide manualele de-a 5, 6, 7, 8 şi, vai, nu mai încetează până la ieşirea din sistem! Am privit din această perspectivă modelele de subiecte pentru olimpiadă şi, întradevăr sunt multe "de anii 70". De ce naiba nu se fac nişte sondaje care să evidenţieze VIZIUNEA DESPRE LUME la 15 ani? De fapt, cine să le facă? Cei ce răspund de olimpiadă pun semnul egalităţii între subiectul pt a 9-a la faza locală dat de Suceava şi cel de la judeţeană ales de "minister". Să fie greşeală de tipar? Să fie Creangă sau Blaga de vină? Ooofffff, Clejani-ul unde o fi?


Pentru fetele mele harnice, care au înţeles cum Galateea îl poate face pe Pigmalyon, cum creaţia poate (re)naşte creatorul, un alt text al lui Nichita:

Altă matematică


Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţita cu un iepure
face o roşcovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmulţiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

NU

...mă pot lupta cu relele intenţii, cu dragostea, cu drogurile, cu adolescenţa, cu trecutul, cu zvonurile, cu începuturi nesfârşite, cu refulări.


Ştiu ce sunt, cum sunt, de ce sunt.


Priorităţile sunt în mine, nu numai lângă mine.

Iubesc o singură fiinţă, dincolo de margini.

În rest, sunt îngăduitoare şi rece.

G. ştie, D. nu ştie.